Iti amintesti ca ai avut una? Stii unde este? Stii ce se afla inauntru?

Lasa-ma sa-ti explic, ca sa ma fac inteleasa.

Totul incepe atunci cand menstruatia intarzie. Faci un test si afli ca vei fi mama. Aproape ca nu exista nimic mai emotionant decat acel moment. Sau poate ca exista, dar, pentru tine, atunci, lumea pare sa se opreasca in loc.

Lunile trec. Cresti odata cu bebelusul din tine. Te pregatesti, visezi, astepti. Si, dintr-odata, nimic nu mai pare sa conteze la fel de mult ca intalnirea cu acel suflet mic. Este firesc.

Apoi vine bebelusul. Si, odata cu el, apar sentimente despre care nici nu stiai ca sunt posibile. Intreaga ta lume se reconfigureaza in jurul acestui omulet care isi gaseste alinarea, caldura si siguranta chiar pe pieptul tau. Il privesti si te intrebi cum ai putut vreodata sa traiesti fara el.

Si asta este firesc.

Dar timpul zboara. Mai repede decat ti-ai fi imaginat vreodata.

Iar intr-o zi, poate in timp ce iti bei cafeaua rece sau iti prinzi parul in graba, iti amintesti de ea.

De femeia care obisnuia sa se trezeasca dimineata, sa se imbrace in haine adevarate, poate sa-si dea cu putin ruj si sa porneasca in lume. De femeia care avea planuri, visuri, idei si ambitii. Care stia ce isi doreste si care, poate, muta muntii din loc pentru a obtine acel lucru.

Si incepi sa te intrebi: Ce s-a intamplat cu ea? Mai este acolo?

Mai esti femeia aceea puternica si inteligenta sau ai pierdut-o undeva, printre cantece de leagan, scutece si alaptari in miez de noapte?

Candva, aveai atatea lucruri pe care voiai sa le faci. Atatea versiuni ale tale pe care abia asteptai sa le descoperi. Iar acum, uneori, iti este greu sa-ti amintesti ce iti placea sa faci inainte sa devii mama cuiva.

Si apoi vin gandurile. Indoiala de sine. Comparatiile. Teama ca ai ramas in urma. Ca lumea a continuat sa se miste in timp ce tu ai invatat sa traiesti intr-un ritm cu totul nou.

Poate incepi sa te intrebi daca mai esti la fel de capabila. Daca mai poti face lucrurile pe care le faceai inainte. Daca mai ai aceeasi stralucire.

Si, fara sa-ti dai seama, incepi sa crezi ca femeia care ai fost nu mai exista.

Iar aceasta convingere, draga mea, poate naste munti de frustrare.

Dar daca nu ai pierdut-o?

Daca ea este inca acolo, doar ca ai pus-o deoparte pentru o vreme, in timp ce invatai sa fii mama?

Poate ca undeva, intr-un colt al sufletului tau, exista o cutie tacuta a stralucirii. Sau poate un cufar prafuit, uitat de mult. Inauntru se afla visurile tale, curajul tau, curiozitatea, ambitiile si toate acele parti din tine pentru care, pur si simplu, nu ai mai avut timp.

Daca te recunosti in aceste cuvinte, poate ca acesta este semnul tau.

E timpul sa cauti cutia. Sa o gasesti, sa-i stergi praful si sa o deschizi.

Priveste inauntru. Aminteste-ti cine ai fost. Ce iti placea. Ce te facea sa te simti vie, dincolo de toate rolurile pe care le indeplinesti in fiecare zi.

Reconecteaza-te cu femeia aceea. Nu pentru a deveni din nou exact cine erai inainte, ci pentru a descoperi cine esti acum, dupa tot ce ai trait si dupa tot ceea ce maternitatea a schimbat in tine.

Nu trebuie sa alegi intre femeia care esti si mama care ai devenit. Nu trebuie sa renunti la iubirea pentru copilul tau pentru a-ti face loc si tie in propria viata.

Si nu, nu spun ca intoarcerea la munca va fi usoara. Amandoua stim ca s-ar putea sa nu fie. Poate vei avea emotii, indoieli si zile in care vei simti ca ai luat-o de la capat.

Pentru ca, intr-un fel, chiar asa este. Este un nou inceput.

Dar nu pornesti de la zero. Pornesti cu tot ceea ce ai invatat, cu experientele care te-au schimbat si cu o versiune a ta pe care poate inca nu ai avut timp sa o descoperi pe deplin.

Asa ca, draga mea, deschide cutia.

Nu trebuie sa faci totul astazi. Nu trebuie sa ai un plan perfect si nici sa stii exact incotro te indrepti.

Incepe cu un vis mic. Cu o ora pentru tine. Cu o carte pe care iti doreai sa o citesti, cu un proiect pe care l-ai abandonat sau cu un lucru nou pe care ai vrea sa-l incerci.

Nu ai incetat sa fii femeia care ai fost. Ai devenit si mama care esti astazi. Iar intre cele doua versiuni ale tale nu trebuie sa existe o alegere. Exista loc pentru amandoua.