Ca parinti, adesea varsam atata iubire asupra copiilor nostri, incat ne dorim sa facem totul pentru ei. Dar uneori, fara sa ne dam seama, le putem submina increderea in sine preluand sarcini pe care sunt perfect capabili sa le indeplineasca singuri.

Le strangem jucariile, le facem patul, le spalam farfuriile, le facem baie si chiar ii ajutam la teme. Desi aceste gesturi vin dintr-un loc plin de iubire, este important sa recunoastem momentul in care au ajuns la o varsta sau la o etapa in care pot face unele dintre aceste lucruri singuri.

Daca un copil este capabil sa realizeze ceva pe cont propriu, ajutorul nostru isi poate pierde valoarea. De fapt, poate deveni chiar frustrant pentru el. Rolul nostru ca parinti ar trebui sa se transforme din „cei care fac totul in locul lor" in „sustinatori", incurajandu-i si ghidandu-i prin sarcinile cu care se chinuie, pana cand capata suficienta incredere pentru a le indeplini singuri.

Odata ce stapanesc o sarcina, este randul nostru sa facem un pas inapoi, sa observam si sa fim prezenti in caz ca au nevoie de noi, dar fara sa intervenim decat daca este cu adevarat necesar. Permitandu-le sa isi asume responsabilitatile, ii ajutam sa dezvolte incredere in sine si un sentiment de realizare.

Aceasta tranzitie nu este intotdeauna usoara pentru noi, ca parinti. Suntem obisnuiti sa facem totul pentru ei, dar timpul trece repede si ei cresc. Scopul nostru final este sa crestem copii increzatori care, intr-o zi, vor deveni adulti autonomi si siguri pe ei.

Asa ca hai sa fim atenti la momentele in care ar trebui sa ii invatam si la momentele in care ar trebui sa le dam drumul si pur si simplu sa observam. Ofera-le mici sarcini prin casa despre care stii ca le pot face si, chiar daca nu le indeplinesc perfect, lauda-le efortul cu cuvinte precum:

• „Uau, uita-te la tine cum ajuti prin casa!"
• „Apreciez foarte mult ajutorul tau."
• „Ar trebui sa fii foarte mandru de tine pentru ca ai facut asta!"

Aceste mici afirmatii le vor intari increderea si le vor consolida sentimentul de realizare. Bucuria pe care o simt cand isi dau seama ca sunt capabili este nepretuita, iar ca parinti, este un dar pe care putem continua sa il cultivam.

Prin iubire, ii putem imputernici pe copiii nostri sa creada in ei si in abilitatile lor.