Traim intr-o lume nebuna, nu-i asa? Totul pare sa se miste atat de repede. Timpul zboara, iar la sfarsitul zilei, cei mai multi dintre noi mai avem doar o ora sau doua pentru familie. Dar ce facem in zilele in care ajungem acasa complet epuizati de la munca, cu mintea inca plina de provocarile zilei? Poate ca tot ce ne dorim este un pahar de vin, o cina buna si drumul cel mai scurt spre pat, sau un dus lung si o noapte de somn neintrerupt. Dar pentru noi, parintii, realitatea este adesea putin diferita.
Asadar, ce facem? Cum gasim energia sa ne conectam cu adevarat de cei mici si sa fim prezenti in moment? Unii parinti, si nu judec pe nimeni, poate ca se relaxeaza lasandu-i pe copii sa se uite putin la televizor, sa se joace pe tableta sau sa se distreze singuri cu jucariile, in timp ce ei rezolva cateva treburi prin casa. Si eu fac asta uneori.
Dar hai sa ne amintim ca ceea ce vor copiii nostri cu adevarat nu este o casa impecabila si nici macar jucariile lor preferate. Nu isi doresc nici ecranele atat de mult cat ne doresc pe noi. Vor sansa de a petrece timp cu noi. In functie de varsta, poate vor sa ne povesteasca ceva despre ziua lor sau sa ne vorbeasca despre ceva ce ii fascineaza.
Inteleg. Suntem adulti, iar seara este plina de lucruri care trebuie facute, ca sa putem lua totul de la capat a doua zi cu energie. Dar daca tot amanam acest timp pretios de conexiune, amanarea poate deveni un obicei, si nu acesta este tiparul pe care ni-l dorim.
Nu spun ca trebuie sa petrecem o ora in fiecare seara jucandu-ne. Dar hai sa incercam sa facem loc pentru putin timp, chiar si doar cincisprezece minute, in care sa fim cu adevarat prezenti alaturi de ei. Ofera-le acele momente de joaca autentica, in care pasim in lumea lor. Au nevoie de noi. Ne iubesc, si noi ii iubim. Pentru ei jonglam cu toate sarcinile, incercam sa tinem totul in miscare si ne straduim sa facem tot ce e mai bine. Dar la fel cum ne organizam cu atentie zilele, trebuie sa acordam prioritate si nevoilor lor emotionale.
Dupa cum spuneam, timpul trece repede. Nici nu ne vom da seama, si cei mici vor creste, isi vor face prieteni si isi vor gasi alinarea in alta parte. Nu vor avea mereu nevoie de imbratisarile noastre si nu vor vrea intotdeauna sa isi impartaseasca gandurile si curiozitatile cu noi. Daca tot ii lasam la o parte pentru alte prioritati, s-ar putea ca intr-o zi sa faca la fel cu noi.
Asa ca, dragi parinti obositi: dupa o zi lunga, poate faceti un dus rapid, savurati o cana de ceai cald si apoi incercati sa va reconectati cu latura voastra jucausa. Ati auzit vreodata expresia „prefa-te pana cand devine realitate"? Uneori, doar jucandu-ne, redescoperim bucuria de a fi din nou copii. Si in acea bucurie, gasim o conexiune autentica cu copiii nostri.
Succes! Eu plec la „pescuit" cu fiul meu. Vrea sa fim amandoi acolo, si eu, si sotul meu.