Nu ma pot abtine sa nu fiu recunoscatoare pentru barbatul pe care il am langa mine, pentru sotul minunat si tatal extraordinar care a devenit in ziua in care l-am nascut pe Colin, fiul nostru.

Ascultati-ma, dragelor! Voi, cele care sunteti in cautarea unei relatii!

Daca vreti sa aveti copii sanatosi si fericiti, asigurati-va ca cel pe care il alegeti sa va fie sot are stofa de tata bun. Pentru ca, daca nu este asa, veti fi fericite doar pana cand veti deveni parinti, iar apoi veti ajunge nefericite.

Multe cupluri pot parea potrivite, dar cand se naste copilul, totul se destrama.

De asemenea, poate ca noi, ca mame, ar trebui sa nu mai spunem ca sotii nostri sunt buni pentru ca „ajuta" la cresterea copiilor nostri.

Nu „ajuta", sau cel putin asta nu ar trebui sa fie. Ei sunt parinti, asa cum este firesc. Isi fac partea lor, asa cum este normal.

Singurii care ajuta sunt bonele si educatorii, mai tarziu in viata copilului.

Daca simti ca sotul tau doar „ajuta", poate este timpul sa va asezati amandoi si sa aveti o discutie serioasa la o ceasca de cafea.

Nu exista „A, dar am muncit toata ziua si acum trebuie sa ma odihnesc". Asta este crud pentru copil si foarte lipsit de respect fata de sotie.

Cei mai buni tati sunt cei care stiu cum sa faca diferenta in viata copiilor lor. Sunt prezenti, conectati si empatici. Se implica direct in educatia lor. Stiu cum sa stabileasca reguli si limite. Stiu cum sa se joace si cum sa isi implice copiii in treburile zilnice ale casei, in functie de varsta. Dar, mai presus de toate, stiu cum sa isi respecte si sa isi iubeasca sotia, mama copiilor lor. Si daca stiu sa faca asta, daca stiu sa isi asume responsabilitatea si sa se implice, atunci sunt sarea pamantului.

De aceea sunt recunoscatoare. Sotul meu este unul dintre acei barbati. Iar fiul nostru este cel mai norocos copil pentru ca il are pe el ca tata.

I-am spus asta? Poate nu atat de des pe cat ar trebui, dar chiar asa simt.